RomaniAzi.net

A plecat în SUA ca dădacă, iar acum conduce un hotel de lux la New York. „Toate slujbele le-am iubit în felul lor pentru diferite motive“

Octavia Mărginean-Tahiroglu (39 de ani) a plecat la finele anilor ’90 spre Statele Unite ale Americii, iniţial, cu un angajament pentru a lucra zece luni ca dădacă. A decis însă să rămână acolo şi a tras lozul câştigător. Peste ani, a ajuns să fie parte din comitetul executiv al unuia dintre cele mai luxoase hoteluri aparţinând companiei Marriott din SUA.

Originară din Cluj-Napoca, Octavia a luat în 1999 decizia care avea să-i schimbe viaţa. S-a îmbarcat într-un avion cu destinaţia New York, o decizie pe care spune că a luat-o din zbor. Avea doar 50 de dolari în buzunar, dar se înarmase cu tot optimismul din lume şi era animată de cele mai mari speranţe.

Lucrurile s-au mai schimbat după primul an. Atunci, Octavia a ajuns să-şi petreacă tot timpul la muncă, pentru a se întreţine. Dar n-a dezarmat.

„După primul an, am muncit între 10 şi 12 ore pe zi, minimum. Alergam de la o slujbă la alta pentru a face faţă chetuielilor de zi cu zi. Dar am fost binecuvântată cu oameni în jurul meu care au fost deosebiţi în mii de feluri şi am primit foarte mult sprijin de la cei pentru care am muncit, precum şi din partea celor pe care i-am cunoscut în primul an în Statele Unite“, spune clujeanca.

A studiat sociologia şi istoria

În primii ani a muncit ca dădacă, lustruitoare de argintărie la un restaurant franţuzesc, iar sâmbătă seara, ca barmaniţă şi hostess. Apoi, a ajuns manager de recepţie, directoare de operaţiuni hoteliere, manager de venituri, general manager la hotel.

A găsit şi timp pentru a-şi completa studiile pe care le începuse la Cluj. În SUA, ea a început cu Queensborough Community College, aparţinând de City University of New York, pentru ca apoi să urmeze cursuri la Hunter College. E licenţiată cu specializare în sociologie şi sub-specializare în istorie.

„Toate slujbele le-am iubit în felul lor pentru diferite motive. Unele pentru simplul motiv că îmi erau absolut necesare pentru a supravieţui. Am învăţat în State că totul depinde de atitudinea fiecărui om în parte. Iar eu am ales de cele mai multe ori să fiu pozitivă şi să mă bucur din plin de ce am şi nu să mă consum încontinuu pentru ceea ce nu am“, punctează ea.

Fiecare job i-a servit la momentul lui şi a pregătit-o pentru paşii următori. Spune că cel mai mult i-a folosit inventarul lunar pe care îl făcea alături de proprietarul restaurantului franţuzesc şi de soţia acestuia.

„Balansam lunar toate veniturile încasate, cu facturile, analizam veniturile din evenimente comparativ de cele de la clienţi, cântăream fiecare kilogram de carne şi număram fiecare sticlă de vin. Calculam costul mâncarii, băuturii, salariile, distribuitorii, dar şi alte cheltuieli fixe.

Făceam bilanţul şi raportul de profit şi pierderi.

Detestam ziua de inventar, dar nu ştiam pe atunci cât de bine îmi va prinde mai târziu. Un hotel are la bază mii de inventare. Gestionarea inventarelor practic dă rezultate pozitive sau negative la sfârşitul lunii“, explică managerul de hotel.

În plan profesional, cel mai frumos moment a fost cel când a fost numită hotel manager la hotelul unde lucrează şi în prezent, St. Regis, în urmă cu trei ani şi jumătate. De altfel, Octavia este prima femeie cu o funcţie atât de importantă din istoria hotelului.

St. Regis Hotel (foto, jos) a fost înfiinţat în 1904, are 300 de camere şi peste 600 de angajaţi. Este un hotel de cinci stele, acreditat de Forbes Travel Guide, şi cinci diamante, acreditat de AAA.

Este flagshipul brandului St. Regis şi a intrat în istoria unităţilor hoteliere, fiind primul hotel cu sistem centralizat de căldură, sistem centralizat de aspirare, şi cu telefoane în toate camerele pe vremea cand era nevoie de programare la poştă pentru a trimite o telegramă sau a da un telefon.

Octavia descrie hotelul ca pe un organism viu, dar în acelaşi timp şi ca pe o afacere în continuă mişcare. Şi spune că nu există o satisfacţie mai mare decât atunci când este căutată de clienţi care vor să-i mulţumească pentru serviciile hotelului. „Dacă angajaţii hotelului îi mulţumesc pe oaspeţii noştri înseamnă că eu îmi fac treaba bine“, afirmă românca.

Mentor pentru o liceeană

În paralel, Octavia Mărginean şi-a asumat şi rolul de mentor pentru o adolescentă, Juliana. Totul pe bază de voluntariat, prin iMentor.org, o organizaţie dezvoltată în SUA, dar care are activitate în 30 de state. Această organizaţie recrutează corporatişti în general şi profesionişti din diferite domenii.

Copiii care urmează să aibă mentori provin din familii defavorizate sau cu venituri sub limita sărăciei. Conform statisticilor, 80% din copiii care vor termina liceul şi vor urma cursuri universitare sunt prima generaţie care va fi admisă la facultate în familiile lor.

Octavia este mentorul Julianei de doi ani şi va continua să fie până când adolescenta va termina liceul.

Nu s-a decis să revină definitiv în ţară

Octavia vine în România în fiecare an, uneori chiar şi de două ori în decursul celor 12 luni. Chiar şi fiica sa, micuţa Maya, care are doar în jur de un an şi jumătate, a ajuns deja la Cluj şi a traversat Oceanul de mai multe ori.

Totuşi, deocamdată, Octavia nu se gândeşte să se întoarcă definitiv în ţară.

„Nu mi-a trecut prin minte să revin definitiv în România acum, dar nu e exclus. Nu ştiu ce mi se va oferi în viaţa asta, în viitor. Până acum am avut foarte multe schimbări“, a încheiat Octavia.